aripiconservate

 Şine de argint în viaţă se-nchină-n corpuri fără duh Roi de amurguri vuieşte sub piatră în nod de ecouri şi sloiuri de-auz    Şi carnea-n dogoare apasă, trezită când pleoapă de lună, de lună se strânge. Ard friguri şi sare, şi carnea palpită, Se trage cu grabă storul de sânge.

Trag de timp şi trag cu dinţii încleştaţi în carnea lui şi pare Că simte-n mers o adiere curtându-i sângele prin piele. Trag de timp şi trag cu dinţi nepotoliţi de somn de lapte, Înfingând pofticios în frăgezimea lui nestăpânită Colţii remuşcărilor înserate. Cu limba caldă scormonesc zarea Să îmi găsesc culcuş în clipa ce mă ştie Şi mă primeşte-n sânu-i, Ca pe-un copil căit, Vinovat încă să-şi strige timpul Ca să fie.

Nu stiu cum ne-am gasit Dar de indata Ai inceput sa-mi spui pe nume si pe note muzicale Si imi parea ca-ti torni cuvintele in forme constelate si din ce in ce mai bizare, Iar ori de cate ori vorbeai in cercuri, Iti scapata pe dupa sunet zvacnet de raza spiraland opalin. Eu iti prindeam de cantec gura Si-ti culegeam cuvantul Si-l leganam si il strangeam la piept ca pe o inima. Cu cat adormeau cuvintele tale la pieptul meu, Cu atat mai putin ramanea loc si pentru tine. Doar tu povesteai continuu si dintr-aceeasi stanca din care-ti faurisesi brate de dor sa te tina. Eu ascultam in ecou, din ce in ce mai departe Si tacand, ma

Din farmecele vrednicelor maini Ma-nvaluiau in cruce nostalgii de ape. La foc de-argint, fara scantei 'nvelite, Isi cantau de somn-usor umbre nestiind sa-noate. Netrezita pe la margini, bolta-mi zgribulea de zori. Degetele inca reci te zgariau cu vis de stele, matinal si nesatul zdreleam nimbu-ti de pe piele. Iti nimicniceam cerurile si le prefaceam in balta, de cand mi-ai luat bolta-n palme si ai rastignit-o sa bata.

Când îmi bate inima Cum îmi dospeşte pâinea: Cu fiecare zvâcnire Tot mai rumenă, mai caldă. Şi îţi sclipeşte privirea Cum de soare clipeşte marea, Căzându-mă să-ţi înot Geană cu geană În palmă.

Undă de soare mi s-alintă de grumaz şi-o urmă de sare îmi vânătă pe buze. Umbră de gând îmi joacă de-a leapşa prin minte şi-mi tropăie pe frunte fuga ei după cuvinte. Prinsoare de sentiment, Bolboroseli cardiace de puls buimăcit şi vină stângace. Se aprind ludic pe gheaţă Clichet de călcâi' şi glasuri. Într-un ton li se prind vocile Şi-ntr-un ritm le saltă pasul. Figurine ca din iarnă îmi bat horă pe amintire, iar sub paşi li se topesc încă una, înc-o

Sunete nehotarate se anina de scaunul leganat in fata si-n spate. Ea se ridica, surprinsa de propriul gest. De teama sa nu se razgandeasca, paseste cu rapiditate (si dezgust) peste chistocurile de tigari pufaite nervos. Camera e impregnata intr-o ceata statuta de promisiuni fumate si revoltari scrumate anxios. A inteles, in sfarsit. Si daca s-ar putea, ar dori sa nu mai inteleaga nimic. Nu s-a simtit nicicand atat de adanc extenuata. Ori mai linistita. Fiecare pas cimenteaza pieptul podelei cu urmele a tot ceea ce pieptul ei nu mai poate suporta. Se simte atat de lenta si lina. E prea inceata in traversarea unei incaperi care-a deveni

Mi-adie neputinţa în visare, Nevina ta e-a mea condamnare. Nesiguranţa ta e-a mea prăpăstuire, Făgăduiala ta, a mea neîmplinire. Aripa ta, al meu foşnet gol. Când n-am să mai pot, atunci am să te dobor. Am să-ţi înfrâng buzele şi zâmbetul, Pe care ai avut odată dragostea să mi le închini. Am să-ţi răpun dintr-o răsuflare sărutul, N-am să mă mai împiedic de dor ascuţit în mărăcini. Îţi voi îmbrăţişa mâinile împreunate în promis

S-a sfarsit. De-abia azi, dar s-a incheiat. Vom deveni, cel mai probabil, niste prieteni de sarbatori(cele mai lungi conversatii vor fi, fara indoiala, urarile de Craciun si de Paste. Si de onomastice, daca ne-amintim.) Oameni care au avut si au impartasit totul la un moment dat, impart acum si de-acum incolo un simplu, modest salut pe strada. Daca nu e prea aglomerat, desigur, pentru ca altfel, am fi nevoiti sa tipam sau sa alergam unul dupa celalalt. Iar noi am incetat de mult sa facem asta. Nu ne mai zbatem, nu ne mai revoltam. Nu (se) mai plange niciunul de asteptare, dezamagire, indiferenta, distantare, negare, deznadejde. Nu mai e

Un gând năstruşnic îmi dă ghes Să mă dezvălui Aflată-n tine, Fericită, De-ai să mă cauţi, Într-o coastă ai să mă găseşti pitită, Roşu aprins, Din pământ în pământ devenită. [...] Cum aş fi vrut, Ah, cum îmi doream Să dureze o veşnicie. Of, cum aş fi vrut... Şi-atât de ars palpit Când simt-cum nu vreau! dar simt- Neterminat sărutul tău pe umăru-mi aprins în aşteptare, Nesfârşit suflet de alor tale braţe îmbră